DESPRE


 

 

 

 

A trebuit să cunosc spaima cărnii şi lehamitea ultimă a sufletului,

să mă desprind de oameni care plecând au luat părţi din mine,

să-mi îngrop prieteni,să trăiesc o revoluţie

şi să am şocul întâlnirii cu poporul meu,

să mă destram, să mă detest, să mă înec în regrete şi remuşcări

şi să mai vreau, totuşi să mă adun din nou.

Fără toate astea, orice acţiune în nume propriu nu este decât

o enormă pălăvrăgeală…