DESPRE


 

A trebuit să cunosc spaima cărnii şi lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecând au luat părţi din mine, să-mi îngrop prieteni, să trăiesc o revoluţie şi să am şocul întâlnirii cu poporul meu.

 

Să mă destram, să mă detest, să mă înec în regrete şi remuşcări şi să mai vreau, totuşi să mă adun din nou.

 

Fără toate astea, orice acţiune în nume propriu nu este decât o enormă pălăvrăgeală…